Prăjitură cu mentă, ciocolată şi cocos

Prajitura cu menta, ciocolata si nuca de cocos (reteta cu imagini)
Ingrediente reteta Prajitura cu menta, ciocolata si nuca de cocos:
  • 150 ml sirop de menta
  • 3 oua
  • 350 g faina
  • 200 ml iaurt
  • 300 g zahar
  • 100 g fulgi nuca de cocos
  • 100 ml ulei
  • 300 g ciocolata (3 tablete)
  • un pliculet praf de copt (10 g)
  • 2-3 lingurite esenta de menta (optional)
Prajitura cu menta, ciocolata si nuca de cocos ingrediente reteta
Modul de preparare al retetei:
Nu stiu ce anume ma atrage mai mult la aceasta reteta de prajitura cu menta si ciocolata: aspectul (imi place foarte mult culoarea), gustul (vag mentolat si minunat completat de ciocolata coapta) sau usurinta cu care se prepara (se pune ciocolata rasa pe fundul tavii si se acopera cu o compozitie obtinuta prin simpla amestecare a celorlalte ingrediente). Blatul prajiturii cu menta. Punem intr-un vas trei oua, 200 ml de iaurt si 100 ml de ulei. Le amestecam foarte bine, apoi adaugam 300 g de zahar si continuam sa amestecam pana cand acesta se topeste. Atunci punem 150 ml de sirop de menta (si, eventual, putina esenta de menta - in cazul in care consideram ca siropul nu este suficient de puternic mentolat pentru prajitura noastra). Adaugam 100 g fulgi de cocos (nuca de cocos rasa), 350 g de faina, un pliculet de praf de copt si le amestecam pana cand le incorporam. Trebuie sa amestecam foarte bine ingredientele (pentru a fi siguri ca nu ne raman cocoloase de faina) iar la sfarsit compozitia prajiturii cu menta trebuie sa aiba consistenta asemanatoare cu cea a iaurtului. Pentru glazura prajiturii cu menta va trebui sa tapetam fundul tavii cu hartie de copt umezita si sa radem cele trei tablete de ciocolata (pe ochiurile mari ale razatorii). Deci, taiem hartia la dimensiunile dorite (am copt prajitura cu menta intr-o tava de 20x25 cm), apoi o udam bine cu apa si o stoarcem, avand grija sa nu o rupem (pur si simplu o facem ghemotoc si o strangem usor in pumn). Intindem apoi hartia pe fundul tavii iar peretii laterali ii ungem cu putina grasime (ulei, unt, margarina sau untura) si dupa aceea ii tapetam cu faina. In tava astfel pregatita asezam cat de cat uniform "fulgii" de ciocolata peste care turnam compozitia mentolata a blatului prajiturii (si nivelam cu o spatula/ lingura). Introducem tava in cuptorul foarte bine incins si coacem prajitura cu menta la temperatura mica (circa 125 grade C) timp de 20 de minute, apoi crestem temperatura si o mai coacem aproximativ 20 de minute - foc mediu, circa 175-180 grade C (asa cum se poate observa si in imaginile retetei, compozitia verde se va transforma intr-un blat maro/ rumenit). Daca nu vrem sa ne bazam doar pe schimbarea asta a culorii, atunci o putem intepa din cand in cand cu o scobitoare si o scoatem din cuptor in momentul in care scobitoarea va iesi uscata. Inainte de a o scoate din tava, va trebui sa lasam prajitura cu menta sa se raceasca. Intoarcem tava si rasturnam prajitura (zgaltaind putin tava pe care o pozitionam la mica distanta de blatul bucatariei, eventual amortizand cu mana caderea prajiturii), apoi ii indepartam cu rabdare hartia de copt lipita pe fund. Am spus cu rabdare pentru ca doar asa vom reusi sa pastram intacta glazura de ciocolata acum intarita - bineinteles, daca tinem la aspect - va trebui sa dezlipim migalos marginile, apoi hartia se va desprinde usor si rapid spre centru. Putem sa si pudram cu zahar glazura de ciocolata, daca cumva ni se pare ca astfel prajitura cu menta ar fi mai buna sau ar arata mai bine.
Trei prajituri cu menta, ciocolata si nuca de cocos (reteta cu imagini)
Spor la gatit si va astept sa reveniti pentru alte retete de prajituri!
Pofta buna Ţi-a plăcut reţeta? Recomand-o! anunturi

7 comentarii:

  1. de unde sirop de menta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am luat acum cateva zile siropul de menta din Lidl (un litru), insa cred ca-l gasesti fara probleme in toate supermarketurile.

      Ștergere
  2. doamne, ce bine arata! musai s-o fac si eu dupa ce gasesc sirop de menta, my god, cat de bine arata! azi am facut si eu tocanita de ceapa, am servit-o cu mamaliguta si ardei iute, a iesit foarte gustoasa, o mancare usoara, de vara. dragul meu, felicitari pentru modul atat de delicat, rabdator si generos cu care ne impartasesti bucuria gatitului, se vede ca esti un om cu mare iubire de oameni, intru de multa vreme aici si ma inspir, modul in care sunt "povestite" retetele tale ma relaxeaza foarte mult. e multa, multa, multa pasiune si bucurie in ceea ce faci aici, nu-mi ramane decat sa iti multumesc pentru nobletea omului care esti si apoi pentru bucatarul care esti. bravo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar daca necesita folosirea cuptorului, prajitura compenseaza prin culoarea aceasta pe care eu o percep ca fiind "racoroasa" - ar fi fost desertul potrivit la tocanita aceea de vara (chiar am pus mai devreme pe facebook tocanita mea preferata vara: cea de rosii cu cartofi, aromata cu cimbru).
      Dupa ce ti-am citit mesajul, primul meu gand a fost ca nu merit asemenea cuvinte frumoase... Mi-as dori sa fiu un om atat de nobil si generos precum spui - adica exact asa cum eram convins ca voi deveni, pe vremea cand eram copil - insa lumea in care traim nu doar ca nu mai apreciaza astfel de oameni, ci m-a si facut mult mai egoist decat ma asteptam. Dar e posibil ca acest blog culinar sa scoata tot ce e mai bun din mine, cateodata ma mir si eu de faptul ca sunt dispus sa pierd foarte mult timp pentru a explica atat de detaliat retetele sau ca am rabdare sa raspund tuturor intrebarilor, unele destul de puerile. Stiu prea bine ca majoritatea are impresia ca toate blogurile culinare sunt la fel si nu realizeaza diferenta intre retetele mele si ale celor care le scriu folosind 5 propozitii (ceva de genu`: o reteta delicioasa, amestecam toate ingredientele, turnam totul peste ciocolata rasa din tava si o dam la cuptor pana se rumeneste) si ataseaza o poza (si aia blurata, in unele cazuri), stiu ca as putea castiga mai multi bani scriind mai multe retete si folosindu-mi timpul pentru a promova blogul si a atrage mai multi cititori. Dar mai stiu si ca sunt cativa oameni care apreciaza efortul depus si parca nici nu ma simt eu impacat facand compromisuri. Vreau sa scriu retetele exact asa cum mi-ar placea mie sa le citesc, vreau sa fac totul atat cat pot eu de bine si, in mod surprinzator, ma simt multumit facand asta, imi place sa cred ca in viata nu totul se rezuma la bani sau pseudo-celebritate (nu doar ca nu-mi pun poza pe blog, ci si incerc sa tin ascunsa pasiunea asta a mea pentru gatit, dupa aproape 5 ani doar cativa prieteni au reusit sa se prinda ca eu sunt "acel Robert" :) ).

      Ștergere
  3. Draga "acel Robert" oricine ai fi tu, din spatele oricarui blog sau profil virtual, oricare ar fi scopul sau specificul acestora, razbate profilul psihologic al omului care le gestioneaza. In afara de calitatile de bucatar eu am "citit" aici un om de mare calitate si caracter, un om sensibil, se simte si o pregatire intelectuala peste medie si foarte foarte generos. Sa nu fim ipocriti, cu totii bantuim cand vrem sa gatim ceva bun pe tot soiul de siteuri de profil, cautam, incercam etc. Nu-mi spune mie de modul de "povestire" a retetelor. Desi nu sunt o novice in bucatarie, am mai incercat de pe la altii retete si de produsul final s-au bucurat cosul de gunoi si catelul meu. N-am regretat nici ingredientele, nici timpul pierdut, dar m-a intristat faptul ca unii oameni chiar isi bat joc cu niste retete din care se "scapa" multe detalii si informatii, suficient cat rezultatul sa fie o mare mizerie. Asta e. Trebuie sa recunosc ca in timp mi-am dat seama ca blogul tau e singurul loc de unde orice reteta am incercat toate au iesit senzational si de cate ori incerc ceva o fac relaxata,fara stres, pentru ca stiu cu certitudine ca va iesi totul pefect. Am mai remarcat pe aici si niste carcoteli, dar oamenii nu inteleg ca bucataria nu e laborator de farmacie si pot inlocui unele ingrediente cu altele, sau condimentele, si isi mai pot personaliza retetele si dupa gusturile lor. De ex ca la nu stiu ce tocana poti sa pui bacon, ca la gulash trebuie nu stiu mai ce, ca de ce pui aia si nu aialalta. Oameni buni, puteti sa completati cu ce vreti voi, nu suntem la farmacie unde cateva mg din nu stiu ce substanta in plus sau minus poate compromite totul, in fine, ce sa mai zic. Revin la acest blog si la omul din spatele lui, deschizand fiecare reteta ma simt ca un copil care cand era mic deschidea o carte de povesti si se incanta citind si privind pozele. Ceea ce e mare lucru si acesta e motivul pentru ceea ce am scris anterior. Imi place ca totul e descris fara cuvinte in plus, fara cuvinte in minus, informatiile sunt precise, detaliile concrete, pozele de foarte buna calitate, totul e perfect. Si ceea ce e si mai important, repet, valul de energii pozitive ce rabate din spatele blogului, pasiune multa si bucurie de a impartasi. Sunt convinsa ca sunt mai multi oameni decat crezi care apreciaza efortul tau si faptul ca aceasta preocupare "scoate" din tine tot ce e mai bun e un lucru minunat, desi am eu asa un feeling ca esti un om bun tot timpul, doar conjuncturile te fac sa nu arati asta. Lumea e asa cum e, intr-un plin proces de degradare umana, morala, spirituala, suntem pe o cale a pierzaniei fara drum de intoarcere. Nu trebuie sa-i lasam pe ceilalti sa ne inraiasca, sa ne faca mai egoisti, trebuie sa-i lasam in plata domnului cu ale lor si noi sa ne vedem de ale noastre. Adica de oameni frumosi, de lucruri frumoase, de tot ceea ce ne bucura sufletul si ne ajuta sa ne ridicam peste mizeriile din jur. Te felicit inca o data pentru ceea ce faci, pentru ceea ce esti, si continua! o sa continui si eu sa gatesc cu toata increderea si bucuria pe care mi-o inspiri retetele tale! Pe onoarea mea ca toate ies perfect, inca o data iti multumesc. Ramona

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte buna prajitura.Siropul meu nu a fost atat de verde, dar gustul este incredibil. Eu am pus in compozitie si nuci maruntite.Mi-a fost teama ca nu va creste dar pana la urma a iesit o prajitura foarte pufoasa si racoritoare.Felicitari pentru acest site, cand citesc unele retete am senzatia ca sunt la mama acasa...Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, ar trebui sa vezi partea plina a paharului: prajitura ta a iesit mai sanatoasa, neavand verdele atat de intens (pentru ca probabil siropul de menta folosit de mine avea mai mult colorant). Daca inainte mi-ai fi spus ca pui nuci maruntite, poate as fi avut si eu putine emotii - bucatelele de nuca nu sunt chiar usoare :)

      Ștergere

.