SAVARINE

reteta de savarine cu frisca
Ingrediente reteta Savarine:
  • pentru "briosele" de savarina
  • 250g faina
  • 100ml lapte (sau apa)
  • 50ml ulei
  • un ou (optional, dar totusi n-ar strica...)
  • 1/2 pliculet drojdie uscata (3,5g) sau 12,5g proaspata
  • o lingura de zahar (optional)
  • 1/4 lingurita sare
  • pentru insiroparea savarinelor
  • 300g zahar
  • 2 lingurite esenta de rom
  • un litru apa
  • pentru a umple savarinele cu frisca
  • 500g smantana grasa
  • 100g zahar pudra
  • pentru a decora savarinele
  • 100g gem, ideal rosu si acrisor (optional)
ingrediente reteta savarine cu frisca
Modul de preparare a retetei:
Savarine ca la cofetarie... nu e deloc o exagerare, folosind reteta aceasta, savarinele vor iesi la fel ca cele din cofetariile de altadata (zic asta deoarece foarte rar mai gasim acum cofetarii care sa faca prajituri folosind ingrediente de calitate). Pana sa ma intereseze reteta, nu m-am gandit niciodata serios la ce anume inseamna savarina asta, o percepeam ca pe o prajitura cu frisca pe care ar trebui s-o cam evit acum, deoarece frisca folosita nu mai are niciun gust. Si oarecum intuiam bine: frisca este cea responsabila de savoarea savarinei, briosa/ gogoasa nu are ceva deosebit, mi se pare ca rolul ei este acela de a pune in valoare frisca si de a ne da o oarecare senzatie de satietate (altfel ne-am indopa cu frisca, la urma urmei frisca e un desert de sine statator pe care majoritatea il mancam cu placere fara sa simtim ca-i lipseste ceva). Reteta savarinelor pe repede-inainte: din ingredientele grupate in lista de mai sus, preparam un fel de briose (folosim formele acelea speciale) dintr-o compozitie simpla (care seamana cu cea a unei briose, insa atunci cand le scoatem din cuptor, "briosele" noastre coapte doar arata ca niste briose, de fapt ajung sa semene mai mult cu niste chifle), dupa ce le coacem le imbibam bine cu un sirop simplu (din apa, zahar si esenta de rom), le taiem partial si le umplem "taietura" cu un strat generos de frisca folosind un pos, iar la final le ungem deasupra cu putin gem de capsuni. Eu am povestit mult aici, atat in introducere, cat si in reteta propriu-zisa, insa am facut-o mai mult pentru neexperimentati - imaginile din timpul prepararii prajiturii arata clar cat de simplu se prepara reteta de savarine.
Prepararea "brioselor" de savarina. Punem un sfert de kilogram de faina intr-un castron incapator, formam cu degetele o gaura in mijlocul ei si acolo punem oul, o lingura rasa de zahar, un sfert de lingurita de sare, 100ml de lapte, 50ml de ulei si 3,5g drojdie uscata - echivalentul a jumatate dintr-un pliculet (sau jumatate de cubulet -deci 12,5g - proaspata, savarinele ne vor iesi la fel indiferent de drojdia folosita). Amestecam bine toate ingredientele, de preferat cu ajutorul unui mixer si obtinem o compozitie moale de genul celui de briose/ chec/ pandispan. Acoperim cu un prosop curat vasul in care este compozitia si lasam la crescut intr-un loc cald, daca se poate. In timp ce asteptam sa creasca aluatul savarinelor pregatim formele in care le vom coace, adica ungem interiorul formelor speciale de briose cu unt/ ulei si le tapetam cu putina faina (sau, daca vrem sa fim mai profi, le punem hartiile acelea speciale pentru coacerea brioselor). Dupa aproximativ 40 de minute ar trebui sa fi crescut suficient compozitia savarinelor, asa ca incepem sa o punem in forme cu ajutorul unei linguri. Deoarece briosele astea de savarina vor creste destul de mult in timpul coacerii, va trebui sa avem grija sa nu umplem complet formele (se poate vedea exact cata compozitie am pus in forma si cat de mult a crescut aceasta la final daca privim imaginile din timpul prepararii retetei - pot fi marite dand click pe ele). Introducem formele cu compozitia savarinelor in cuptorul foarte bine incins si le coacem la foc mediu (175-180 grade C) timp de aproximativ 15 minute (stim sigur ca sunt gata daca le intepam cu o scobitoare si aceasta va iesi uscata). Dupa ce se racesc putin, le scoatem din forme si, deoarece la sfarsit savarinele vor fi asezate invers decat cum au stat in cuptor, le ajustam razuindu-le putin partea bombata (pentru a le da mai multa stablitate). Prepararea siropului pentru savarine este joaca de copii, doar punem intr-o cratita un litru de apa si 300g de zahar, fierbem pana cand se topeste zaharul, apoi luam cratita de pe foc si adaugam doua lingurite cu esenta de rom (cantitatea este relativa, in functie de calitatea esentei folosite, deci daca nu suntem familiarizati cu esentele este recomandat sa punem treptat si sa gustam - ideea ar fi ca gustul romului sa se simta cat de cat, savarinele nu trebuie neaparat sa duhneasca a rom asa cum am intlnit deseori prin cofetarii, dar asta iarasi tine de gusturile fiecaruia). Atunci cand am inceput sa insiropez savarinele eu am transferat siropul intr-un vas cu gura mai larga, pentru a putea scufunda mai multe simultan. Introducem savarinele in sirop si le tinem timp de un minut, hai maxim doua, avand grija sa le si intoarcem (acestea vor pluti si deci nu se vor imbiba perfect daca nu le si rasucim).
Taierea savarinelor se face dupa ce le asezam intr-o tava/ platou, deoarece va curge mult sirop din ele. Asezam savarinele cu fundul in sus (da, stiu...😅) si taiem o felie in partea de sus, ca si cand am incerca sa le facem un fel de capac - adica nu taiem felia respectiva pana la capat, lasam putin pe post de balama (ca de obicei, genul acesta de explicatie e oarecum caraghioasa, in practica e ceva banal si cred ca se poate observa in imaginile retetei).
Umplerea savarinelor cu frisca o facem cu ajutorul posului, efectuand miscari circulare in timp ce tinem "capacul" ridicat. Reteta de frisca e la fel de simpla ca cea a siropului: mixam/ batem 500ml de smantana (recomandat este sa alegem una cu un continut ridicat de grasime) pana cand se intareste. Atunci ne oprim din mixat si adaugam 100g de zahar pudra (simplu sau vanilat) si mai mixam doar cateva zeci de secunde, cat sa incorporam uniform zaharul (atentie! daca insistam, riscam ca frisca sa se transforme in unt). Doua mici ponturi pentru o frisca reusita: smanatana trebuie sa fie foarte rece, iar vasul folosit trebuie sa fie perfect uscat.
Savarine cu frisca in tava (imaginea de la sfarsitul retetei)
Decorarea savarinelor. La final, pentru a obtine binecunoscutul aspect de savarina, le ornam ungandu-le capacul/ partea de sus cu putin gem rosu (sau orice gem, ideal ar fi unul acrisor - dar putem si renunta la gem, oricum este o prajitura deja suficient de dulce).
Lectura optionala. Exista cerere si de savarine de post, iar reteta de mai sus poate fi transformata cu usurinta intr-una de post - doar renuntand la ou si inlocuind laptele cu apa chioara. Fara acestea, gustul briosei savarinei de post nu se modifica radical, diferenta cu adevarat sesizabila ar fi la frisca vegetala... nu se va putea compara niciodata cu frisca din smantana. Spor la gatit si va recomand ca data viitoare sa incercati o alta reteta de prajitura cu frisca: BOEMA!
Pofta buna
Ți-a plăcut reţeta? Recomandă-o!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

(nu e necesară înregistrarea, doar citirea reţetei 😉)